1851 – 15 februarie:

Se naste Spiru C. Haret la Hanul Conachi, judetul Putna,

Primul din cei patru copii ai lui Costea Haret si ai Smarandei, nascuta Stefanovici, din Dorohoi. Tatal lui Spiru a fost functionar judecatoresc in mai multe orase din Moldova, intre care Dorohoi si Iasi

1860

– Spiru este elev in clasa a II-a la scoala primara din Iasi (Sararie), dupa ce a invatat carte mai intai acasa, cu mama, si dupa ce a absolvit prima clasa elementara la Dorohoi

1862

– in urma unei triste intamplari familiale, este luat de o ruda-tutore la Bucuresti, unde termina clasele primare la scoala Cuibul cu barza, azi scoala generala 152, in condica acesteia fiind inscris ca „fiu de boeriu”. Absolva cu „fiu de boeriu”. Absolva cu „eminentia” la toate materiile. in toamna aceluiasi an reuseste la concursul de interni de la liceul Sf. Sava, unde, din cei sapte ani de studii, cinci a fost intern.

– Se distinge la matematica si fizica, fiind un elev harnic si constiincios. intocmeste rezumate si adevarate „cursuri” de algebra si trigonometrie pentru uzul propriu si al grupei de colegi cu care invata.

– Traduce din manuale franceze de trigonometrie si astronomie. Aici isi gaseste inceputul tratatului de astronomie al lui Quetelet, tiparit in 1873. Cursul de trigonometrie va cunoaste mai multe editii.

1869

– Trece examenul de bacalaureat

1870

– Student la Facultatea de stiinte din Bucuresti, sectia fizico-matematica. Reuseste la concursul pentru ocuparea catedrei de matematica la Seminarul central din Bucuresti.

Dupa demisia de la catedra (1872), preluand sarcinile de tutore al fratelui si al celor doua surori, dezvolta o activitate publicistica – prin articole de continut stiintific si prin munca de editare a „Anuarului stiintific al Romaniei pe anul 1875”.

1874

– Cu un an de intarziere din cauza dificultatilor materiale,  isi ia licenta in stiintele fizico-matematice.

1874 – septembrie:

Reuseste la concursul Ministerului Instructiunii (ministru Titu Maiorescu), „pentru un stipendiu de 3.000 lei anual, pe trei ani”, cu scopul „de a studia in acest timp stiintele matematice teoretice la Facultatea de stiinte din Paris”.

1875 – 9 august:

Constatand lipsuri in pregatirea sa de specialitate, da examenul de licenta in matematica la Paris.

1876 – 2 august:

isi ia licenta in stiintele fizice. I se prelungeste bursa de studii pana la 1 ianuarie 1878.

1877

– Publica primele rezultate ale cercetarilor sale pentru teza de doctorat in Darile de seama ale Academiei de stiinte din Paris.

1878 – 30 ianuarie:

Sustine „una din cele mai frumoase teze de doctorat din cate s-au tinut la Sorbona”, cu tema stabilitatea sistemului nostru planetar, purtand titlul „Despre invariabilitatea axelor mari ale orbitelor planetare”. Teza a avut mare rasunet si a fost tiparita in 1878 la Facultatea de stiinte din Paris si apoi in 1885 in Analele Observatorului astronomic din Paris. Este primul doctorat in stiinte dat de un roman la Paris si al patrulea doctorat in matematica luat de romani.

1878

– intors in tara, este numit profesor suplinitor la catedra de matematica a gimnaziului „Mihai Bravul”. La 3 aprilie primeste suplinirea catedrei de mecanica rationala de la Facultatea de stiinte din Buuresti; la 15 septembrie 1878 ocupa aceeasi catedra prin concurs. Va fi numit profesor universitar definitiv abia in 1882, la 14 ianuarie.

1879 – 3 iunie

Este ales membru corespondent al Academiei Romane

1879–1882

– insarcinat de minister, face rapoarte asupra unor scoli din Moldova (1879, 1880) si din Bucuresti (1881). Publica studiul asupra proiectului de rascumparare a cailor ferate (1880)

1881–1891

– Preda la Seminarul „Nifon Mitropolitul” matematica; la scoala de artilerie si geniu, mecanica rationala; la scoala de poduri si sosele, algebra superioara si geometria; la scoala de ofiteri, mecanica rationala. in 1881 este numit membru in Comisia centrala de statistica. in acelasi an detine si calitatea de conservator al Muzeului de antichitati, in care se afla tezaurul de la Pietroasa. Executa lucrari de inginer hotarnic, tiparind numeroase brosuri asupra hotarniciei unor mosii intre anii 1893–1911. Din pacate, cum remarca elevul sau, matematicianul Gh. Ţiteica, cursul de „mecanica cereasca”, pe care intentiona sa-l tina pentru doctoranzi, n-a putut sa ia fiinta „din cauza lipsei de auditori pregatiti”.

1881

– Este anul in care incepe cariera lui Haret la Ministerul Instructiei si al Cultelor … La chemarea lui Vasile Urechia, face parte din consiliul permanent al ministerului.

1884 – 4 mai

Inspector general al scolilor (ministru P.S. Aurelian), in care calitate elaboreaza „frumosul raport” din 1884, primul studiu mai cuprinzator al lui Haret asupra invatamantului.

1886

– Candideaza, dar nu este ales membru activ al Academiei Romane.

1889

– Devine membru al Clubului partidului liberal.

1892

– Este ales membru activ al Academiei. isi propusese sa tina discursul de receptie cu tema „Influenta stiintelor pozitive asupra dezvoltarii conditiilor vietii moderne”. Discursul n-a fost redactat in intregime si n-a fost citit.

1895

– Deputat de Ilfov.

1896

– Raportor al proiectelor privitoare la invatamant, reprezentate de P. Poni, ministrul Instructiunii.

1898

– Legea invatamantului secundar si superior.

1899

– Legea invatamantului profesional.

Proiecteaza, organizeaza si indruma o vasta activitate: scoli de adulti, gradini scolare (loturi), carti gratuite pentru copii saraci, cantine scolare, instituie medalia „rasplata muncii” pentru corpul didactic, apare revista Albina (1.X.1897); incurajeaza scriitorii prin infiintarea posturilor de referendari la „Casa scoalelor”, concepe o revista pentru cunoasterea tarii in strainatate etc. infiinteaza o comisie in cadrul ministerului care elaboreaza programa scolilor secundare si regulamentele intregului invatamant.

1899–1990

– Desfasoara o sustinuta activitate de aparare a legislatiei scolare, anulate de guvernul conservator, ca si a realizarilor pe planul educatiei poporului.

Publica 26 de articole la „Vointa Nationala” in acest sens si apoi articolul „epocal” aparut in „Convorbiri didactice” (1900), in care sunt dezvoltate fundamentele haretismului: „Societatea corpului didactic primar si Liga invatamantului”. Propune „un plan armonic si bine hotarat” pentru dezvoltarea Romaniei moderne. Ideile din 1900 le va relua in 1905, cand apare al doilea studiu de sociologie haretiana: „Chestia taraneasca”.

1901, 14 februarie 1904

Pentru a doua oara ministru al Instructiei. Perioada culminanta in activitatea reformatoare, scolara si extrascolara. Aplicand „programul” formulat in 1900, repune in vigoare legea lui Poni si propriile legi privind invatamantul.

O analiza a evolutiei legislatiei administrative scolare de la 1895 si pana in 1903 este prezentata in rapoartele din 1901 si 1903 adresat regelui.

1904

– Actiuni de educatie patriotica: aniversarea luptelor de la Razboieni, Calugareni, 400 de ani de la moartea lui stefan cel Mare.

1905

– Fiind „in opozitie”, publica valorosul studiu Chestia taraneasca. Tot ce propune in aceasta lucrare sociologica „formeaza un sistem in care diversele parti se sprijina unele pe altele”, dupa cum in 1900 aratase ca economia si cultura „una nu merge fara cealalta”.

in acelasi an infiinteaza „Revista generala a invatamantului”, cerand sprijinul cadrelor didactice pentru reformele sale scolare si pentru educatia extrascolara.

1907

– Este acuzat ca autor moral, direct si indirect prin invatatorii formati de el, al marii rascoale taranesti. Aparuse editia a II-a A Chestiei taranesti.

1907, 4 martie 1910,

29 decembrie

– Pentru a treia oara ministru al invatamantului si Cultelor. Detine interimatul presedintiei consiliului de ministri, in locul lui D. Sturdza, bolnav; de aceea activitatea sa la ministerul de resort trece pe planul al doilea.

1910 – noiembrie

Apare la Bucuresti si la Paris, in franceza „Mecanique sociale!, redactata in anii 1909–1910.

1911 – 11 ianuarie

I se aproba concediul de la catedra universitara pe care o va prelua Traian Lalescu.

1911 – 11 mai.

Se retrage la pensie, dupa 34 de ani de activitate in invatamant.

Se infiinteaza „Asociatia universitatii populare din Bucuresti” din al carei comitet face parte. Apare lucrarea omagiala Lui Spiru C. Haret „Ale tale dintru ale tale”.

1912 – 10 iunie

Ia nastere „Liga Desteptarea” pentru „ajutorarea muncitorimii ca sa se ridice la buna stare si trezirea sufleteasca cerute de vremea in care traim”. Apare si o revista cu acelasi nume.

1912 – 17 decembrie

in urma unei boli necrutatoare (cancer), Spiru C. Haret, moare.