Codul de etică şi deontologie universitară

CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE UNIVERSITARĂ

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 1 (1) Codul de etică şi deontologie universitară a personalului didactic, de cercetare şi a studenţilor din Universitatea Spiru Haret reprezintă un ansamblu de principii, norme, reguli de conduită morală şi profesională obligatorii, care trebuie să guverneze activitatea personalului din cadrul comunităţii universitare, având la bază prevederile legale în vigoare în ţara noastră, cât şi reglementările ce privesc realizarea spaţiului european al învăţământului superior şi al cercetării ştiinţifice şi principiile etice acceptate de comunitatea ştiinţifică internaţională.
(2) Codul are menirea, potrivit legii, de a defini cadrul etic şi deontologic, astfel încât membrii comunităţii universitare să îndeplinească cu profesionalism, obiectivitate, onestitate şi loialitate atribuţiile care le revin.
(3) Codul are, totodată, rolul de a preciza responsabilităţile şi procedurile necesare a fi urmate în cazul încălcării lor, cu respectarea prevederilor legale.
(4) În exercitarea atribuţiilor lor, toţi cei care se află sub incidenţa Codului de etică şi deontologie universitară au obligaţia de a respecta principiile fundamentale şi standardele profesionale de bună conduită prevăzute de reglementările legale în vigoare şi de prevederile acestuia.

Art. 2 (1) Respectarea principiilor, normelor şi regulilor prezente în Cod determină buna conduită în activitatea de învăţământ şi cercetare.
(2) Buna conduită în activitatea didactică şi de cercetare exclude, potrivit legii:
a) plagierea publicaţiilor şi a rezultatelor altor autori;
b) neatribuirea corectă a paternităţii ideilor, lucrărilor;
c) ascunderea sau înlăturarea unor informaţii, date, rezultate nedorite;
d) confecţionarea de date, informaţii, rezultate;
e) interpretarea deliberat distorsionată a unor date, informaţii, rezultate şi deformarea constatărilor şi concluziilor;
f) nedezvăluirea conflictelor de interese;
g) înlocuirea datelor, rezultatelor cu date fictive;
h) prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetări;
i) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare;
j) deturnarea fondurilor de cercetare;
k) neînregistrarea şi/sau nestocarea datelor şi rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/sau stocarea eronată a acestora;
l) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii unui proiect, cu privire la răspunderi, coautorat, surse de finanţare şi asocieri, drepturi asupra rezultatelor cercetării, drepturi salariale;
m) publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate sau proiecte ca elemente sau surse de noutate ştiinţifică;
n) lipsa de obiectivitate în evaluări;
o) nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate.
(3) Datele contradictorii, diferenţele de concepţie, de realizare experimentală sau de practică, diferenţele de interpretare a datelor, diferenţele de opinie nu constituie abateri de la buna conduită, reprezentând factori specifici activităţii de cercetare, potrivit legii.

Art. 3. În sensul prezentului Cod, următorii termeni sunt definiţi astfel:
a) anchetă - a doua etapă a unei cercetări, după efectuarea investigaţiei, întreprinsă în scopul clarificării împrejurărilor în care s-a produs un fapt şi pentru a stabili răspunderile pe baza dovezilor obţinute;
b) arbitraj - procesul de analiză şi de decizie asupra unei sesizări privind abateri de la etica şi deontologia profesională;
c) arbitru - persoană cu calificare corespunzătoare, desemnată pentru analizarea şi informarea cu privire la gradul de culpabilitate al persoanei învinovăţite de abatere de la prevederile Codului;
d) buna conduită - set de reguli etice şi profesionale care trebuie aplicate în scopul realizării activităţii de învăţământ şi cercetare;
e) confecţionare de date -   producerea şi prezentarea unor date din imaginaţie, care nu sunt obţinute prin metodele specifice cercetării ştiinţifice;
f) confidenţialitate -   păstrarea secretului asupra cercetării ştiinţifice aflate în desfăşurare sau recent finalizate, asupra evaluării proiectelor, precum şi asupra persoanei învinuite de fraudă şi asupra persoanei care face o sesizare;
g) conflict de interese - situaţia de incompatibilitate în care se află o persoană fizică sau juridică care are un interes personal ce influenţează imparţialitatea activităţii sale în realizarea, evaluarea, monitorizarea şi raportarea activităţii de învăţământ şi cercetare şi obţinerea de foloase, favoruri, de granturi sau contracte de cercetare; interesul personal, potrivit prevederilor legale, include orice avantaj pentru persoana în cauză, soţul/soţia, rude ori afini până la gradul al III-lea inclusiv, sau pentru instituţia din care face parte;
h) comunitate ştiinţifică -grup de cercetători ştiinţifici din unităţile/institutele de cercetare; în sens larg, totalitatea cercetătorilor ştiinţifici dintr-o ţară, dintr-o zonă a lumii sau de pe tot globul;
i) deontologie - totalitate a principiilor şi normelor de conduită şi a obligaţiilor etice ale unei profesiuni;
j) eroare - falsă reprezentare asupra unei situaţii de fapt, datorată insuficientei informări, redusei practici profesionale sau entuziasmului ştiinţific exagerat;
k) etică totalitatea normelor de conduită aferente unui domeniu, unei profesii, comunităţi, societăţi etc.;
1) evaluare -   examinarea multicriterială a activităţii didactice şi ştiinţifice dintr-o instituţie, a resurselor umane din cadrul acesteia, utilizând criterii cantitative şi calitative;
m) fraudă - înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit de pe urma atingerii drepturilor altuia; acţiunea deliberată de confecţionare de date şi rezultate, falsificarea, plagierea, înstrăinarea ilicită a rezultatelor cercetării ştiinţifice sau alte procedee care se abat de la bunele practici acceptate de comunitatea ştiinţifică şi care au ca scop obţinerea unor avantaje precum prestigiul ştiinţific, finanţări, conducerea de proiecte, acceptarea rapoartelor de cercetare etc.;
n) integritate însuşirea de a fi cinstit, corect, incoruptibil a personalului din învăţământ şi cercetarea ştiinţifică;
o) investigaţie - etapa iniţială a unei cercetări, declanşată în urma unei sesizări, care are scopul de a verifica dacă aceasta are o bază reală;
p) notificare - comunicarea scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit;
r) paternitate - calitatea de autor al unui produs ştiinţific;
s) plagiat - însuşirea, de către o persoană, a ideilor, metodelor, procedurilor, rezultatelor, textelor etc. altei persoane, prezentându-le drept creaţie proprie;
t) produs ştiinţific- publicaţie, brevet de invenţie, tehnologie, program informatic etc., obţinute în urma activităţii de cercetare şi care fac obiectul dreptului de proprietate intelectuală;
u) responsabilitate - obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele în cazul nerespectării obligaţiei;
v) standard profesional - normă sau ansamblu de norme care reglementează buna conduită a personalului din învăţământ şi cercetarea ştiinţifică.

Art. 4 (1) Persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al IlI-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât o persoană să se afle faţă de altă persoană într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în cadrul Universităţii, potrivit legii.
(2) Persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III¬lea inclusiv nu pot fi numiţi, în cadrul Universităţii, în comisii de concurs, comisii de evaluare, comisii de doctorat ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv, potrivit legii.

SECŢIUNEA 2
Principii fundamentale

Art. 5. Activitatea de învăţământ şi cercetare trebuie să fie guvernată de următoarele principii fundamentale, potrivit legii.
a) Principiul demnităţii, potrivit căruia personalul din învăţământul superior şi cercetare are obligaţia să-şi desfăşoare activitatea manifestând respect faţă de fiinţele vii şi, în mod particular, faţă de fiinţa umană;
b) Principiul autonomiei, în virtutea căruia personalul din învăţământul
superior şi cercetare are libertatea de a-şi dezvolta cunoştinţele, competenţele,
abilităţile, de a face propriile opţiuni în evoluţia profesional-ştiinţifică, de a cerceta şi
valorifica rezultatele obţinute, cu respectarea normelor legale;
c) Principiul integrităţii, potrivit căruia personalul din învăţământul superior şi cercetare are obligaţia să-şi desfăşoare activitatea cu onestitate, corectitudine şi spirit colegial;
d) Principiul binefacerii, potrivit căruia personalul din învăţământul superior şi cercetare are obligaţia să promoveze acele activităţi care produc beneficii sociale şi/sau economice, punând în balanţă beneficiile, prejudiciile şi riscurile în vederea obţinerii unor rezultate optime;
e) Principiul precauţiei, potrivit căruia personalul din învăţământul superior şi cercetare are obligaţia de a analiza cu atenţie gradul de risc pe care-l presupune activitatea desfăşurată, rezultatele şi consecinţele ei.

Art. 6. Principiilor fundamentale care stau la baza activităţii din învăţământul superior şi cercetare li se adaugă, potrivit legii, normele obligatorii, stabilite la nivel naţional şi internaţional, referitoare la:
a) drepturile omului;
b) egalitatea de şanse şi atitudinea nediscriminatorie, precum şi discriminarea pozitivă a grupurilor defavorizate;
c) libertatea de expresie şi informare;
d) libertatea de cercetare;
e) respectul faţă de proprietate, în general şi faţă de proprietatea intelectuală, în special;
f) protecţia consumatorilor;
g) protecţia datelor personale, inclusiv cele genetice;
h) protecţia mediului ambiant;
i) protecţia animalelor.

SECŢIUNEA 3
Standarde profesionale şi responsabilităţi

Art. 7 (1) Respectarea standardelor profesionale constituie, potrivit prevederilor legale, o obligaţie şi reprezintă o garanţie a bunei conduite a personalului din învăţământul superior şi cercetare.
(2) Procesul cunoaşterii este bazat, potrivit legii, pe libertatea modului de desfăşurare a activităţii de învăţământ şi cercetare.
(3) Modul de desfăşurare a activităţii de învăţământ şi cercetare are ca suport respectul faţă de integritatea individuală, faţă de diversitatea culturală şi faţă de varietatea de opinii ce apare şi se manifestă în ştiinţă.
(4) Libertatea modului de desfăşurare a activităţii de învăţământ şi cercetare se asigură, potrivit legii, prin:
a) accesul liber la sursele de informare;
b) schimbul liber de idei şi opinii;
c) neamestecul factorului politic în activitatea de învăţământ şi cercetare;
d) necenzurarea produselor ştiinţifice.
(5) Personalul din învăţământul superior şi cercetare trebuie să aibă o astfel de conduită, încât să construiască, să păstreze, să consolideze şi să dezvolte încrederea opiniei publice în onestitatea, corectitudinea şi imparţialitatea sa în desfăşurarea acestor activităţi.
În acest sens, acesta nu trebuie să accepte cadouri, favoruri, avantaje de natură materială, alte foloase necuvenite, respingând orice tentativă de influenţare în scopul abaterii de la principiile bunei conduite.
(6) Spiritul de cooperare şi colegialitate reprezintă valori care trebuie
promovate în rândul personalului, asigurând protejarea în faţa riscurilor de fraudă şi a
erorilor ştiinţifice, transparenţa rezultatelor, conducând la creşterea valorii produselor
ştiinţifice. Cooperarea trebuie să permită schimbul de idei, criticile constructive
reciproce şi verificarea mutuală a rezultatelor, potrivit legii.

Art. 8. Personalul din învăţământul superior şi cercetare trebuie să respingă posibilele conflicte de interese. În acest scop, personalul are următoarele obligaţii, potrivit legii:
a) să informeze cu privire la interesele financiare relevante pentru activitatea de cercetare;
b) să furnizeze, la cerere, informaţii privind implicarea în organizaţii ale căror valori politice sau religioase ar putea influenţa activitatea de cercetare;
c) să declare imediat conflictul de interese în care s-ar putea afla la un moment dat şi să clarifice poziţia într-o astfel de situaţie.

Art. 9 (1) In activitatea de învăţământ şi cercetare, conform prevederilor legale, raporturile care se stabilesc între membrii personalului didactic şi de cercetare trebuie să se bazeze pe corectitudine, colaborare, respect reciproc şi solidaritate profesională.
(2) Personalul didactic şi de cercetare trebuie să cunoască obiectivele prevăzute în Strategia naţională de cercetare-dezvoltare şi să contribuie la realizarea lor.
(3) Personalul didactic şi de cercetare trebuie să cunoască şi să respecte reglementările referitoare la dreptul de proprietate intelectuală.
(4) Personalul didactic şi de cercetare trebuie să aibă o atitudine proactivă faţă de societate şi să contribuie la aplicarea rezultatelor obţinute în beneficiul societăţii.
(5) Responsabilitatea pentru folosirea corectă şi eficientă a resurselor financiare revine atât personalului didactic şi de cercetare, cât şi Universităţii.

SECŢIUNEA 4
Comisia de etică universitară

Art. 10 (1) La nivelul Universităţii funcţionează comisia de etică universitară, potrivit legii.
(2) Structura şi componenţa comisiei de etică universitară sunt propuse de consiliul de administraţie, avizată de senatul universităţii şi aprobată de rector, potrivit legii.
(3) Membrii comisiei de etică universitară sunt persoane cu înalt prestigiu profesional şi certă autoritate morală.
(4) Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară persoanele care ocupă vreuna din următoarele funcţii:
a) rector;
b) prorector;
c) decan;
d) prodecan;
e) director administrativ;
f) director de institut/unitate de cercetare;
g) director de departament.

Art. 11. Comisia de etică universitară are, potrivit legii, următoarele atribuţii:
a) să analizeze şi soluţioneze abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare;
b) să contribuie la elaborarea Codului de etică şi deontologie universitară;
c) să îndeplinească îndatoririle stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
d) să realizeze un raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare, care se prezintă rectorului, consiliului de administraţie şi senatului universitar, raport ce are caracter public;
e) să îndeplinească orice alte atribuţii stabilite de legislaţia în vigoare şi de Carta universitară.

Art. 12 (1) Orice persoană din Universitate sau din afara Universităţii poate sesiza comisiei de etică universitară abateri săvârşite de membri ai comunităţii universitare.
(2) Comisia de etică universitară păstrează confidenţială identitatea autorului sesizării, potrivit legii;
(3) În urma unei sesizări, comisia de etică universitară demarează, potrivit legii, procedurile stabilite de Codul de etică şi deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Hotărârile comisiei de etică universitară sunt avizate, conform legii, de directorul Direcţiei contencios a Universităţii.
(5) Comisia de etică universitară comunică autorului sesizării, rezultatele cercetărilor efectuate în termen de 5 zile de la finalizarea acestora.
(6) Răspunderea juridică pentru hotărârile şi activitatea comisiei de etică universitară revine Universităţii, potrivit legii.

SECŢIUNEA 5
Proceduri pentru soluţionarea litigiilor

Art. 13 (1) Universitatea trebuie să-şi creeze, potrivit legii, comisii de investigaţie la nivelul comisiei de etică a acesteia, care să poată fi activate în momentul în care apar sesizări/cazuri de abateri de la buna conduită în învăţământ şi cercetare.
(2) Abaterile de la buna conduită în învăţământ şi cercetare se constată în cadrul a două etape succesive:
a) investigaţia;
b) ancheta.
(3) Comisiile de investigaţie şi comisiile de anchetă, formate din arbitri care nu pot face parte din ambele comisii, sunt aprobate de conducerea Universităţii, la propunerea comisiei de etică a acesteia, potrivit legii.
(4) Investigaţia, ca primă etapă a cercetării, are rolul de a constata faptele referitoare la abaterile de la buna conduită.
(5) Investigaţia se declanşează în maximum 7 zile lucrătoare de la primirea sesizării, după informarea în scris a persoanei/persoanelor suspecte de abateri de la buna conduită cu privire la respectiva situaţie.
(6) Investigaţia se desfăşoară pornind de la prezumţia de nevinovăţie a persoanei/persoanelor suspecte de abateri de la buna conduită, cu asigurarea protecţiei persoanei/persoanelor care a/au făcut sesizarea.
(7) Investigaţia se încheie în maximum 30 de zile, cu un raport al comisiei de investigaţie, din care trebuie să rezulte dacă sesizarea are temei sau nu. Raportul se înaintează conducerii Universităţii, care îl trimite comisiei de anchetă.
(8) Ancheta se declanşează în maximum 7 zile lucrătoare de la aprobarea raportului comisiei de investigaţie de către conducerea Universităţii.
(9) Ancheta, care durează maximum 30 de zile, se realizează pe baza audierilor, înregistrărilor de probe şi a altor mijloace specifice, potrivit legii.
(10) Ancheta se desfăşoară asigurând protecţia persoanei/persoanelor suspecte de abateri de la buna conduită şi a persoanei/persoanelor care a/au depus sesizarea, urmărindu-se protejarea prestigiului Universităţii.
(11) Ancheta se încheie cu un raport al comisiei de anchetă, care se transmite conducerii Universităţii. în cazul constatării de abateri de la buna conduită, raportul trebuie să conţină recomandări şi propuneri de sancţionare, potrivit legii.
(12) Conducerea Universităţii comunică persoanei/persoanelor suspecte de abateri de la buna conduită rezultatele cercetării şi, după caz, sancţiunile propuse, în maximum 3 zile de la aprobarea raportului comisiei de anchetă, potrivit legii.
(13) Persoana găsită vinovată poate să se adreseze Consiliului de etică şi management universitar, care cercetează contestaţia şi face, în termen de 30 de zile, recomandări de soluţionare şi/sau de aplicare a soluţiilor, pe care le transmite petentului şi conducerii Universităţii, potrivit legii.

SECŢIUNEA 6
Sancţiuni

Art. 14 (1) în cazul abaterilor de la buna conduită a personalului didactic, de cercetare şi a studenţilor, comisia de etică universitară stabileşte, în conformitate cu prevederile legale, ale Codului de etică şi deontologie universitară, una sau mai multe sancţiuni.
(2) Sancţiunile au şi rolul de a preveni cazurile de abatere de la buna conduită a personalului didactic, de cercetare şi a studenţilor, de a proteja şi păstra prestigiul Universităţii.
(3) Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic, de cercetare şi
studenţilor sunt, potrivit legii, sancţiuni disciplinare.
(4) Sancţiunile care se pot aplica, potrivit legii, personalului didactic şi de cercetare de către comisia de etică universitară sunt:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice/de cercetare superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi control, ca membru în comisii de licenţă, master sau de doctorat;
d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ sau cercetare;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
(5) Sancţiunile care se pot aplica, potrivit legii, de către comisia de etică universitară studenţilor şi studenţilor-doctoranzi pentru abateri de la etica universitară sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) exmatricularea.
(6) Sancţiunile stabilite de comisia de etică universitară sunt puse în aplicare de către decan sau de către rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea lor, potrivit prevederilor legii şi ale Cartei universitare.

Descarca...